27 octombrie 2011

Justificare

Suntem oameni, cu sentimente intense. Insa nu clacam niciodata! Suntem niste invingatori! Simtim de multe ori dorinta de a impartasi celor dragi necazurile noastre, eliberandu-ne de frustrari si neajunsuri... Eu asez cuvintele.

1 septembrie 2011

Judecata

E atat de oarba si de nedreapta dragostea! De ce sa ridici capul pentru a vedea un altul decat cel pe care il ai deja? De ce crezi ca celalalt e mai bun decat al tau? Al tau! Al tau care te cunoaste si-ti suporta toate nebuniile; al tau care te iubeste chiar si atunci cand iti iesi din fire... De ce? De ce sa faci un copil sa planga? Un copil facut din dragoste cu barbatul tau; un copil care a crescut cu zambetele voastre; un copil ce nu-si poate imagina ca tu ai uitat sa mai zambesti pentru tatal lui... Cum ai indraznit sa-ti creezi vise cu un altul?!?! Dormi in patul barbatului tau, dar gandul iti zboara la cel caruia i-ai devenit metresa... Patetic! Cum de s-a ajuns aici? ... Poate ca o sa pleci... Trebuie sa decizi! Nu poti sta blocata intre doi! Vei pleca si vei regreta momentul in care inima ta a inceput sa bata pentru cel pe care l-ai ales... Esti o femeie matura, ar fi trebuit sa judeci matur! ... Pacat, un copil plange.

31 august 2011

31.08.11


Vreau un sac de box!


18 august 2011

De zi cu zi...

M-ai injunghiat cu vorbe grele! Te iubesc, insa infatuarea ta m-a facut sa vreau sa ma indragostesc de un altul. Nu, poate nici macar nu sunt indragostita de el, e vorba doar de atentia pe care mi-o acorda si vorbele mieroase pe care stie sa le spuna. Poate ca este un nimeni, un om paralizat de nestiinta, un om care spune doar vorbe... Vorbe... Am atat de multa nevoie de vorbe! Vorbe care sa ma faca sa ma simt din nou femeie! ... Nu am facut nimic nedemn, nimic care sa te faca sa iti fie rusine cu mine... Dar ma simt o tradatoare! Am inchis ochii si pentru o secunda am simtit ca am iar saptesprezece ani... Doamne! Nici macar copiii mei nu mai au saptesprezece ani!!! Sunt o femeie ce cerseste atentia sotului, dar el refuza sa-si vada femeia!

1 august 2011

Praf si apa

Un copil m-a intrebat ieri:

"Ce este iarba?"

Tinea in pumni firele verzi.

29 iulie 2011

Iulia Matei

Nu mai stiu ce sa-ti spun
uneori am impresia ca a trecut un secol
E momentul ala de maxima liniste
cand nu mai e nimic incorsetat si orice miscare
bantuie de la oase la maini
apoi ne paralizeaza intr-un mod cu totul
irespirabil.

Dimineata curge tiptil
Sar peste micul dejun beau cafeaua
si imi zic ca asta e fericirea
o inertie
pentru ca lucrurile mari se intampla
fara voia noastra si mult mai tarziu.

[...]

28 iulie 2011

28.07.11

Imi inec amarul intr-un pahar cu apa.

27 iulie 2011

Facebook

Poate nu m-ai iubit niciodata...

Doar mintea mea a nascocit iubire!

Cine te-a sedat cu ura?

...

Vreau o pilula de uitare.


PS. Mai bine unul singur!

26 iulie 2011

Iubind din nou aceeasi femeie

Nu era atat de vechi infinitul... A venit ploaia si a maturat toate intrebarile ce nu-i dadeau pace. Si-a adus aminte! Era ea! Femeia lui! A iubit-o doi ani si s-a stins acum douazeci de ani...

Inima si-a reinceput bataile pentru ea.

...

Imagini prafuite prind culoare.


Patru ochi priveau cu patima si doua guri nesatule se iubeau sub soare.


Erau ei; doi amorezati juvenili.
...


La fel de frumoasa, de parca anii nu trecusera pentru ea... ochii mari plini de vitalitate, surasul bland... doar pentru el! Iubea din nou aceeasi femeie.

18 iulie 2011

Nepatruns

Suflete plang de nepasare si inima doare!

Priveste mainile cu drag cum scriu scrisoare...


Era pentru tine gandul?

randurile insirate pe coala alba de hartie?

Si ce spunea?

...

Doresc! Iubesc! Ma doare!

...

Copil esti!

Cum, nu stiai?!

Iubirea doare!


Inchis intr-un ospiciu,

canta!


Rataceste!


E lumea lui absurda.

27 ianuarie 2011

27.01.2011

Pe obrajii unui copil se rostogolesc lacrimi de durere. In neputinta sa, omul cerseste o minune. Spera si incepe sa creada. Vrea un Dumnezeu, insa Dumnezeu intarzie sa apara. Omul plange si blesteama. "Singurul Dumnezeu sunt eu!", isi spuse. Lua pruncul in brate si alerga ca un nebun la Urgente; salvarea lui era in mainile doctorilor.

24 ianuarie 2011

Pe varf de carbune

In gandul lui ratacit de veacuri,
mainile gasira alinare.
Povesti in imagini.
Intr-o lume mizera,
cuvinte nule.

Vrea un joc cu oameni mari,
cu oameni ce-si canta iubirea!
Suflete plang de nepasare si inima doare.

Priveste mainile cum scriu scrisoare!
Nu mie, nici tie,
nici celui ce va sa vie!
Scriu doar sa fie.

22 ianuarie 2011

Actorul vietii

As putea sa traiesc oare toata viata jucand o farsa? O piesa proasta de teatru? ... Sincer nu stiu cine sunt... Care sunt eu? Ce sunt eu?

[...]

Oare am dat cu piciorul vietii? Fericirii? Oare toata viata o sa ma bantuie gandul "Ce ar fi fost daca..." Si totusi, gandindu-ma la trecut, nu regret decizia finala; regret doar ca am fost condusa de naivitate in cateva puncte ale vietii trecute. Atat.

[...]

Cu fiecare secunda ce trece ma simt tot mai straina: de mine, de tine, de celalalt, de cealalta, de toata multitudinea personajelor. Si de tot freamatul vietii in general!
Fericirea e doar o sintagma; un vis hedonic, o fantasmagorie. Poate ca... poate ca, totusi, a existat aievea... cand zmeii furau frumusete.

Astazi? Astazi fericirea nu mai exista; s-a pierdut in neant. Astazi, a ramas doar un act: mimam fericirea. Eu? Eu sunt cel mai bun actor. Rad, zambesc, iubesc - toate simple acte in piesa pe care o joc zi de zi, ora de ora, minut de minut, secunda de secunda, clipa de clipa... Si ajung sa intreb: "Cine sunt eu?", intrebare repetata la nesfarsit. De ce? Nimeni nu cunoaste actorul; se cunosc doar personajele interpretate impecabil. Noaptea, cand pleoapele se dedau lui Ene, actorul se dezbraca de personaj, isi intinde trupul si-si lasa gandul sa zburde. E el, dar nimeni nu poate sa-l cunoasca si sa raspunda framantarii: "Cine sunt eu?" Insa si in vis, singurele clipe de a fi incep sa dispara. Noaptea isi pierde linistea si urla infipta in spini, caci fiecare ratacire a sufletului devine malefica si-l doare; e transpus in lumi oculte, unde e obligat sa respire mucegai si sa se zbata in panza vaduvei. Asa e el? Un intemnitat al propriei fiinte? Caci daca, saracul actor, e cel din noapte... mai bine noaptea sa-l uite! Sa-l sara! Sa-l lase mascat pe vecie, oricum, nimeni nu-l stie!