De ceva vreme ratacesc prin gandurile tale. Doar sentimente inabusite zac de veacuri prinse adanc de arterele inimii tale stafidite.
Zambetul candid pe care il afisezi cu atat de multa nonsalanta e doar minciuna. In ganduri, lacrimi iti curg de durere si inima sfasaiata iti urla: "De ce? De ce ce-i rau e odios? De ce bunul e sublim? De ce cand dragostea piere, ma uiti? De ce cand eu iti cer, tu pleci?" Privindu-ti ochii, nu am putut citi in ei durerea inimii tale; ei imi zambeau linistiti a nepasare.
Am trecut intr-o zi pe la tine. O mana a intors o foaie de hartie pe verso; iar doi ochi zapaciti la inceput si-au recapatat repede calmul si seninatatea obisnuita. Ti-am sarutat obrazul, iar tu mi-ai oferit un ceai de iasomie. In timp ce pregateai ceaiul, am aruncat un ochi pe slovele mazgalite de tine. Erau ganduri. Din acea zi hoinaresc prin gandurile tale. Pana si eu am crezut ca esti un indiferent. M-am inselat amarnic! Esti capapbil de cele mai nobile sentimente, dar iti este teama sa te lasi cunoscut asa cum esti in ganduri...
Daca ea ar fi stiut ca-ti pasa...
Daca ea ar fi simtit inima cum bate...
Dar nu. Doar zambet ironic.
Ea pleaca.
Si acum, gandurile-ti o plang. Insa cuvintele tale au rostit doar nepasare.
Te-am cautat ieri. M-ai privit fix si te-ai prefacut ca nu intelegi ce vreau de la tine... Si palma mea ti-a inrosit obrazul ce a inceput sa arda. Nu-i nimic; meriti. Un "Renunta!" mi-a alergat de pe buze si am vrut sa plec, insa ai alergat dupa mine intrebandu-ma de unde stiu... Ochii m-au dat de gol, parandu-ma cumplit, reusind sa-i faca pe ai tai sa se plece... Atunci, pentru prima data, ai lasat gandurile sa-ti inunde chipul; rostogolindu-se pe obrajii tai pareri de rau... In acel moment, doua brate mi-au incolacit gatul si lacrimi mi-au udat parul.
