29 iulie 2011

Iulia Matei

Nu mai stiu ce sa-ti spun
uneori am impresia ca a trecut un secol
E momentul ala de maxima liniste
cand nu mai e nimic incorsetat si orice miscare
bantuie de la oase la maini
apoi ne paralizeaza intr-un mod cu totul
irespirabil.

Dimineata curge tiptil
Sar peste micul dejun beau cafeaua
si imi zic ca asta e fericirea
o inertie
pentru ca lucrurile mari se intampla
fara voia noastra si mult mai tarziu.

[...]

3 comentarii:

Iulia spunea...

hhmm...cum a ajuns textul meu taman aici??

Iulia spunea...

hmm...cum a ajuns textul meu taman aici??

Ana-Maria spunea...

Te supara prezenta textului tau pe blog? :) Daca da, o sa-l sterg...

O zi frumoasa!

PS. Imi place poezia ta!