Zmei... Ii vedeti sus, in inaltul cerului, ramaneti cu gura cascata privindu-i, si cand colo, cine stie a cui e mana care trage sforile!
[...]
Nimeni nu poate sti! Dar intre timp, zmeul este acolo, zboara in suflarea vantului, il urmeaza si pare ca il domina. Din cand in cand, cate o greseala mai grava, o rotire, semnul unei prabusiri nebunesti! Dar mana necunoscuta, dedesupt il inalta imediat din nou, cu usoare zgaltaieli intelepte si cu smucituri serioase, energice si il pune din nou dupa cum bate vantul si din nou ii da avant sus, sus, cat mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu