Fulgi de nea

Stiu! Stiu ca ai tai sunt fulgii de nea! Calzi, plapanzi si puri. 

Astazi am fi ras, am fi suflat in lumanari si ne-am fi bucurat de viata! Insa... Astazi am plans. Am plans mult! Am vrut sa o sun! Sa ii spun ca stiu! Stiu cat de mult doare lipsa ta!  Orice incercare de a forma numarul ei s-a sfarsit cu plans in hohote... Nu pot! Astazi nu pot!

 E aproape un an de cand ai plecat... Lacrimi se rostogolesc cu aceeasi rapiditate si greutate ca in ziua in care ai fortat clipa.  Ne e dor de tine copil! Si de cele mai multe ori, refuzam realitatea! E greu de crezut ca nu mai esti langa ea, ca patul vostru e doar al ei acum... E atat de firava si singura! Ochii ei sunt atat de stinsi... Incearca sa fie bine; se preface ca e bine! Dar nu, nu e! Sufera de o lipsa acuta de tine! Si lipsa asta nu poate fi inlocuita de nimic si cu nimic! 

Unde esti si ce faci? Ce e dincolo de viata? 

Multumim pentru zapada! 

34

Ai spus ca la 30 vrei sa te pensionezi. Te-ai pensionat la 34. E multa liniste acum acolo unde ai ales sa pleci? Aici au rams ochi plini de lacrimi si suflete indurerate. Doi ochi rotunzi si mari plang zilnic si inima se sfasie cu fiecare clipa ce trece fara tine! Stiu ca timpul va vindeca rana... Va veni o zi in care tu vei aduce zambete iar pe chipurile noastre si ne vom aminti cu drag. Acum doare! Doare cum nu credeam ca poate sa doara! Ma doare ingrozitor durerea ochilor ei stinsi! Dar va trece! Trebuie sa treaca!

Ne e dor de tine, copil bun!

Simbioza 3

"Doamne... Copii... Ce se intampla? Tudor crede-ma ca..."
"Hei, gata? Ce ai luat bun? Tudor ti s-au lungit mainile de la alea..."
"Ha ha ha! Nu vezi cata forta am!"
"Am luat inghetata de mango!"
"Yammy! Te ajut la despachetat... Tudor vrei inghetata?"
"Da, pune-mi o portie."
"Ce ai mai luat? Mere... branza..."
"Ioana! Mi-a spus Tudor ca ceva nu e bine... Ce s-a intamplat?"
"Hm! Nu stiu nici eu mama... Nu stiu ce e... Astept sa se trezeasca Mircea... E o tipa care l-a tot sunat si i-a trimis mesaje de amentintare... Ii tot spune ca daca mai ramane cu mine... o sa fie de rau... Practic, ma ameninta pe mine. Am sunat mai devreme pe numarul de pe care a primit sms-uri, a raspun o femeie. Nu i-am recunoscut vocea. Nici Tudor nu are idee cine poate fi... Poate ca Mircea stie mai multe..."
"Mi se pare ciudat ca toate astea se intampla acum cand Mircea..."
"Cand Mircea ce, mama?"
"Cand au trecut trei ani de cand iesiti impreuna..."
"Ha ha ha! Cred ca ai vrut sa spui altceva... Ceva legat de un inel, nu?"
"Stii?"
"Am auzit ceva... Dar astept. Hm!"
"Mda... Dar ce s-a intamplat? Ce e cu Mircea?"
"Cand venea sa ma ia a primit iar un sms. De data aceasta unul mai dur... Cred ca asta l-a zapacit... Era foarte afectat cand ne-am intalnit... Noroc cu Tudor ca a fost prin preajma..."
"Si ce scrie in mesaj?"

Simbioza 2

"Ioana... Sunt obosit..."

"Tudor, il duc in casa. Trebuie sa doarma putin... Vedem dupa ce se trezeste. Poate reuseste sa se adune si sa ne spuna mai multe... Tu ce stii de mesajul asta? " "Mare lucru nu stiu... Mi-a spus acum cateva saptamani ca l-a sunat cineva sa-l ameninte... Tot legat de tine... Nu stiu ce sa spun, Ioana! O fi vreun fost de-al tau..." "Eu cu Mircea iesim de trei ani... De ce tocmai acum? Si ce nebun ameninta cu moartea? Tudor, sunt in pericol?" "Nu stiu ce sa spun... Mai e cineva acasa?" "Nu..." " Atunci mai raman putin... Hai sa il punem in pat..."

"Mircea, da-mi haina!"

"Inelul... Ioana..." "Ce inel? Despre ce vorbesti?"

"Ioana... Mircea acum cateva ore a vrut sa te intrebe ceva... Ei, hai! Te-ai inrosit!" "..."

"Ioana, eu... " "Mircea, trebuie sa dormi... Vorbim dupa... Bine? Hai... Te iubesc!" "Da... esti atat de frumoasa... Te iubesc si eu..."

"Tudor, ce se intampla? Ma tot gandesc cine poate fi si care e treaba... Un fost de al meu... Eu nu am iesit cu nimeni capabil sa faca asa ceva... Poate o fosta de lui Mircea? Orbita de gelozie?" "Se poate si asa..." "Unde e telefonul lui? Vreau sa ma uit daca mai sunt si alte mesaje..." "L-am lasat in camera." "Asteapta-ma aici. Vin imediat. Ma duc dupa telefon..." "Asa... mesajul asta tampit... Mesaje de la mine... Uite! Un alt mesaj cu un numar... Nu, e de la Stefan...Si-a schimbat numarul... Altceva... A! Cred ca am gasit. Asculta: TOT CU EA ESTI? TI-AM SPUS SA INCETEZI! Atat. Daca sun la numarul asta?" "Suna! Pune-l pe speaker! Sa vedem cine raspunde! Femeie sau barbat! Poate recunoastem si vocea..." "Suna..." "Ssssss!"

"Alo! Esti la ea, nu? Alo! De ce nu vorbesti? ... Ioana? Ioana! Tu esti, nu? Poti sa-ti iei adio de la tot! Esti ca si moarta!"

"Era femeie! Cine e nebuna asta? Il vrea pe Mircea? Sau ce? Tudor, ce se intampla?"

"... Poate Mircea ne poate lamuri... Eu credeam ca e vorba de un barbat... Ma gandeam ca e un fost de al tau... Acum nu mai inteleg nimic... Cand o fi iesit Mircea cu nebuna asta? Eu i-am cunoscut toate prietenele... Sau cel putin asa cred... Nici macar nu am putut sa recunosc vocea... Ioana, nu plange! Scapam noi de toata povestea asta! Putem mege si la politie..." "Mi-e frica... Nu ai auzit-o?" "E o nebuna care probabil a facut o pasiune pentru Mircea... Nu cred ca va trece la fapte..." "Sa vad daca mai sunt mesaje..." "Mai sunt?" "Stai... de la mine... de la mine... tot de la mine... de la tine... de la mine... Asta! MIRCEA, IOANA E O PACOSTE PENTRU TINE! LAS-O! Tudor..." "Hai, Ioana... linisteste-te! O sa se rezolve..."

"Ce faceti copii? Unde e Mircea?"

"Hei, mama! Mircea doarme putin... Nu se simtea prea bine..."

"Tudor, hai sa ma ajuti putin! Mai am in masina niste bagaje... Mi le aduci tu, te rog!"

"Sigur ca da, doamna! Imediat."

"Tudor, a cerut-o?"

"Nu, nu a apucat... S-a intamplat ceva ingrozitor... Mircea primeste niste mesaje de amenintare la adresa Ioanei..."

"Cum la adresa Ioanei? Imi ameninta cineva fata?"

"Da... se pare ca e o... femeie...Hai sa ducem astea in casa... O sa va povesteasca Ioana..."

Simbioza

Si-a strigat fericirea atat de tare incat s-au zguduit muntii! Avea sa fie un inceput bun pentru ceea ce isi propusese sa faca, insa dintr-o data, de la un simplu mesaj primit pe telefon i s-au intunecat gandurile si totul s-a sfarsit pentru el... Uitase complet cine este si de ce se afla acolo... Isi privea palmele ca un prunc ce tocmai si le descopera si nu intelegea de ce se misca ramificatiile acelea... Si ce tine in mana dreapta? Ce e cu tableta asta neagra? "Sa o arunc! Sa scap de ea! Cine sunt? Ce sunt?"

O astepta jos, in fata casei cand toate aceste schimbari au avut loc si nu mai stia unde se afla... Iar zgomotul orasului i se parea ingrozitor! Mainile lui ii tineau capul, iar ochii ii licareau nebuneste privind speriati de jur imprejur... "Ce se intampla?" Si pana sa coboare ea, el deja era plecat... Picioarele ii alergau fara stire si il duceau... nici el nu stia unde! Ajuns intr-un parc s-a asezat pe o banca si a stat acolo minute in sir fara sa clipeasca, fara sa gandeasca... Nu era capabil sa-si adune gandurile; nu stia ce anume il adusese in starea aceea... Nu stia cine este!

"Hei! Ce faci aici? Ai cerut-o? Ha ha ha! A spus nu? Hai ca am glumit... Ce naiba! Ce-i cu tine? Daca te-ai putea vedea... Ai o privire de om nebun... Bai! Ai luat-o razna?!? Unde e? Acum o jumatate de ora te-am lasat in fata casei ei... Unde e? I-ai dat inelul? Bai, omule! Trezeste-te! Ce ai? Unde e inelul? Ce naiba? Inca il ai la tine... Ai lasat-o balta sau te-a lasat ea pe tine?" Niciun raspuns. Refuza sa vorbeasca pentru ca nu intelegea cine este cel care il ia la rost si nici macar nu stie despre cine vorbeste... Poate ca il confunda.. Dar inelul? De ce avea el un inel la el si de unde stiea asta ca el are un inel? Poate ca intr-adevar il cunoaste... "Cine esti?" "Esti nebun? Cum cine sunt? Ai luat-o razna... Omule, ce se intampla cu tine?" "..." "Mircea, ce s-a intamplat? Unde e Ioana?" "Deci eu sunt Mircea... Ioana cine este?" "Faci misto de mine? Ioana e iubita ta! Sau era... Nu stiu! Naiba sa te ia de fraier!" "..." "Ce ai?" "Nu stiu... nu stiu ce se intampla... nu stiu cine sunt... adica da, sunt Mircea. Dar ce e cu mine? M-am trezit in fata unei case mari..." "Da, eu te-am lasat acolo. E casa Ioanei... Si ce s-a intamplat?" "Nu-mi aduc aminte... Aveam ceva in mana... o tableta neagra... Stiu doar ca ma uitam la ea si... cred ca am aruncat-o..." "Ti-ai aruncat Iphone-ul? Ha ha ha! Esti nebun!" "Iphone-ul?" "Da, ba! Telefonul tau! De ce l-ai aruncat" "Nu stiu!" " Si m-ai departe ce ai facut?" " Am venit aici... si pe urma ai venit tu..." "...Poate ca ai primit un mesaj care te-a zapacit atat... Unde ai aruncat telefonul?" "Acolo de unde am plecat..." "Hai vino, mergem sa il cautam! Poate asa aflu si eu ce se intampla cu tine... Ce te-a facut sa iti pierzi mintile..."

Erau din nou in fata casei Ioanei... Ioana era in curte; a iesit imediat cand i-a vazut. "Hei, Mircea, nu trebuia sa ma iei acum doua ore? Am stat si te-am asteptat pana acum... Nici nu mai am chef sa mergem..." Era o fata frumoasa, subtirica si inalta; cu parul lung si drept, saten inchis. Ochii caprui si mari, iar buzele ei carnoase il certau acum... Era Ioana, iubita lui? ... Da, ea trebuie sa fie! Ioana! Doamne, cat e de frumoasa! "Mircea! Nici macar nu-mi raspunzi..." "Lasa-l Ioana, e nebun. A luat-o razna! Si-a aruncat telefonul acum doua ore pe aici pe undeva... Cred ca l-a sunat cineva sau a primit un mesaj... Sigur asta s-a intamplat de atat de zapacit..." "Mircea, ce e cu tine?" "Ioana... esti atat de frumoasa..." "Iubitule... hai sa iti cautam telefonul..." "De ce plangi, Ioana?" "Tu ma faci sa plang ca te porti asa..."

"Unde naiba o fi? Ioana, ia suna-l!" "Il sun..." "Parca se aude ceva... Vine de acolo! Lasa-l sa sune... Ma duc sa vad... Gata, l-am gasit!" "Hai Mircea! Sa vedem..." M-a luat de mana... "Ce mana fina ai, Ioana... Si ce frumos zambesti... De ce plangi? Nu mai plange... " "Hai, hai sa vedem telefonul..." "Spune Tudor! Ce are telefonul ala blestemat de la zapacit atat?" " Stai sa ma uit la apeluri... Nu l-a sunat nimeni... Te-a sunat el... A fost sunat de mine.... de maica-sa... de tine... Nimic ciudat... Stai sa intru in sms-uri..." " Sa nu intri in sms-urile trimise intre noi!" "Stai mai linistita... Nu alea ma intereseaza... Ultimul mesaj... e de la tine..." "Da, l-am tot sunat si i-am trimis vreo doua mesaje... Treci peste alea..." "Asa... Ce naiba? A primit un sms de la un numar... Ia sa vedem... TERMINA TOTUL CU IOANA. AM TOT ASTEPTAT SA PUI CAPAT RELATIEI DAR VAD CA DEVINE DIN CE IN CE MAI SERIOS. SA NU INDRAZNESTI SA FACI CEEA CE AI DE GAND. DACA NU PUI ACUM PUNCT, ADIO IOANA! PAC PAC!!" "Ce e asta? Mircea, de la cine e mesajul? Cum adica... sa rupem totul altfel... Altfel ce? Cine e nebunul asta? Mircea! Cine ne ameninta? Ce se intampla?" "Eu stiam ceva... Mi-a spus el acum cateva luni ca tot primeste semnale negative de la cineva... Dar nu stiam ca e atat de grav..." "Ioana..." Si bratele lui o cuprinsera pe fata si imbratisarea era atat de puternica incat ea si-a dat seama cat de mult sufera el si cat de mult o iubea... Incepu sa planga. Plangeau amandoi... "Cine e asta, Mircea?"

Printre zei.

Isi doreste sa o cuprinda in brate, sa ii atinga obrazul si buzele sa-i simta caldura trupului... Va cobori pe stele! Intr-o zi, va fi a lui!

Justificare

Suntem oameni, cu sentimente intense. Insa nu clacam niciodata! Suntem niste invingatori! Simtim de multe ori dorinta de a impartasi celor dragi necazurile noastre, eliberandu-ne de frustrari si neajunsuri... Eu asez cuvintele.